21 July 2017 | Voluntariat

De la catedră la voluntariat full time

4 dintre voluntarii din prima serie a Taberei Meseriașilor sunt profesori. Deși au la bază o experiență de lucru cu copiii mult mai mare decât ceilalți voluntari, recunosc că emoțiile pe care le trăiesc aici sunt, poate, mult mai intense.


Experiența de aici nu o pot compara cu nicio altă acțiune de voluntariat de până acum. Acolo iei parte la o acțiune poate doar de dimineață până seara. Aici există altfel de interacțiune pentru că stăm aproape non-stop cu copiii. Inevitabil te atașezi, te împrietenești, apar emoțiile, legi prietenii solide în doar câteva zile”, spune Cristina Șerban, aflată în învățământul primar de 21 de ani.

E pentru a doua oară voluntară în Tabăra Meseriașilor și spune că revine cu mare interes pentru că toate activitățile o ajută să se dezvolte personal și profesional.

Din același motiv revine și Gabi Rada. Pentru ea e al treilea an la rând voluntar în Tabăra Meseriașilor și recunoaște că o ajută mult în interacțiunea cu elevii.

“Dacă nu-mi aducea o îmbunătățire pe plan personal și profesional, n-aș mai fi venit”, răspunde ea franc.

 

Din punctul ei de vedere, mulți profesori sunt reticenți la schimbare. Poate din acest motiv nu se înscriu în acțiuni de voluntariat mai complexe. E profesor educator la o școală pentru copii cu deficiențe de vedere din București și crede că cel mai important lucru în activitatea profesorilor este să fie apropiați de elevi.  

"Eu prefer un mod de abordare bazat pe afecțiune. Cred că mulți copii au carențe de afecțiune, așa că în momentul în care reușești să creezi o relație bazată pe respect, afecțiune și înțelegere, copiii se deschid și încep să coopereze", adaugă Gabi.

Pentru Elena Lupu, profesoară de română în județul Iași, experiența din Tabăra Meseriașilor este prima acțiune de voluntariat la care a pariticipat vreodată. A ales să vină aici pentru că știa că va avea mult lucruri de învățat despre interacțiunea cu copiii, pe care le va folosi la orele ei.

"Săptămâna asta, la ateliere, am înțeles cât de important este să văd elevul ca pe un egal. Să nu mai pun barieră între noi și să-l ajut să învețe prin descoperire, prin proprie experiență, nu doar prin lucruri impuse sau predate", povestește Elena.


Asta își dorește și de la colegii ei de catedră: să fie deschiși la noi experiențe, să conștientizeze că mereu au de învățat și să își îndrepte atenția spre nevoile elevilor, mai presus decât nevoile lor.

Romeo Bolohan predă educație tehnologică de 16 ani, în Dumbrăvei, iar voluntariat practică de 20 de ani. Deși el aplică la toate orele lui metode nonconvenționale de predare, interactive și atractive, spune că mereu e loc de mai bine. A venit în Tabăra Meseriașilor pentru că era convins că va acumula cunoștințe diferite față de orice alte experiențe pe care le-a trăit în voluntariat.

A trecut doar o săptămână de ateliere, dar eu mă simt foarte bogat sufletește. Mult mai organizat, mai pregătit. Am aflat metode de predare non-formale foarte bune și abia aștept să le aplic și eu la orele mele”, spune Romeo.



E mereu atent cu elevii și implicat în activitățile lor. Și mai spune că l-a șocat în mod pozitiv organizarea atelierelor și pregătirea trainerilor din tabără.

Evoluție. Revoluție. Exemplar. Speranță.  

Asta ar fi, într-un cuvânt, definiția Săptămânii Petroliștilor din Tabăra Meseriașilor pentru fiecare dintre ei.



‹ înapoi la blog