‹ înapoi la blog

25 August 2019 | Educaţie

Gabi Onofrei, prieten și mentor în Tabăra Meseriașilor, încă de la început

De 5 ediții își împarte perseverența și determinarea cu elevii mecanici care calcă pragul Țării lui Andrei.

Gabi Onofrei a înființat Asociația Română de Drift din pasiunea imensă pentru mașini. Dar și ca să-și demonstreze că poate. Mărturisește că are o responsabilitate foarte mare, dar e mândru că a reușit să fie primul care s-a gândit să organizeze un trend ce nu era bine văzut printre automobiliști.

La un moment dat, și-a dat seama că granițele creativității lui nu se opresc la mașini, așa că a încercat să vopsească și haine. A fost un succes, a lucrat cu designeri cunoscuți, dar nu era tocmai ce-și dorea.

“Mi-am dat seama că pot să fac orice. S-a ivit o ocazie și am făcut. A fost o nebunie. Mi-am demonstrat încă ceva mie.”

“În fiecare an, experiența din Tabără a fost alta, felul în care o abordez și în care abordez elevii a fost alta”, spune el.

Zâmbește satisfăcut când vorbește despre ultimii 5 ani și se bucură că a avut ocazia să împărtășească cu elevi experiența lui de viață și să-i învețe că își pot depăși condiția.

“Nici nu-mi vine să cred că au trecut 5 ani. Wow. Foarte tare!”

Sunt copii și voluntari din primii ani cu care încă se mai intersectează și rămâne plăcut surprins că experiența din tabără i-a schimbat. 

“Au ajuns la un alt nivel. Mă bucură că prind ceva din ce se întâmplă în Tabăra Meseriașilor. E un lucru benefic pentru ei.” 

Recunoaște cu dezamăgire că-și dorește ca situația din învățământul profesional să fie diferită, dar e conștient că schimbarea stă în lucrurile pe care le facem ca să schimbăm mentalități, cum ar fi proiecte ca cele din Țara lui Andrei, care oferă modele pozitive.

“Mă gândesc la situația care era când eram eu în școală și ce posibilitați aveam noi să ne descoperim pe noi și care e diferența în ziua de azi. Acesta e un lucru foarte mare, tocmai prin proiecte de acest fel”.

Despre aspectele mai puțin plăcute din viață, Gabi spune că e important să luăm partea bună din fiecare experiență și de la cei pe care îi întâlnim în drumul nostru.

“Trebuie să știi să tratezi ca atare un lucru și să nu iei exemplu. În momentul de față, eu aleg să mă întâlnesc cu oameni de la care am ce să învăț. Și același lucru îl transmit și eu copiilor, să-și caute modele în viață de la care au ce să învețe și să lege pasiunea cu meseria.”

Începutul lui în meseria de mecanic a fost unul cu multe încercări. A vrut să învețe într-un service, și nu a fost luat deloc în serios, dar nu a renunțat.

“Am fost ucenicul meu. A fost o trăire care m-a întărit și mai tare. Trebuie să treci peste orice, să nu ai bariere.” 

Driftul și competițiile automobilistice au fost o ambiție pentru care a muncit cu foarte multă îndârjire. “Am făcut și mi-am demonstrat că pot. Și pot și mai mult de atât. Același lucru trebuie să învețe și ei. Poți să faci orice! Poți să fii oricine vrei!”

Trăiește și muncește pentru satisfacții în detrimentul banilor. “Satisfacția vine din ce realizezi și asta e cel mai important lucru. Mă duc cu drag la muncă.”

Dacă în trecut cea mai mare mândrie era pentru el faptul că era pionier pe multe planuri în driftul Românesc, în prezent cea mai mare realizare este fiul lui. Speră să-i calce pe urme, dar e pregătit să-l susțină indiferent ce va alege. Momentan cochetează cu ideea de bucătar. 

“Dacă vrea să se facă balerin...n-am nicio cunoștință, dar îl susțin!”, glumește el zâmbind. 

“De fapt asta e realizarea pentru un copil. Să îl lași să facă ce vrea. Dacă îi impui, nu va reuși, nu va avea succes.”

Și mentalitatea din spatele meseriei de mecanic este foarte importantă, pe lângă abilități. “Pe vremuri era un lucru impus. Trebuia să faci pentru că așa se cerea, fie că îți plăcea sau nu. Acum au posibilitatea să-și aleagă meseria și să-și găsească propriul drum. E o diferență foarte mare.” 

Despre viitorul meseriei de mecanic în România, spune că e cam incert și că situația actuală nu e deloc bună. 

“Pe partea de vopsitori auto, tinichigii, e dezastru. Nu există personal. Nu sunt școli care să promoveze meseria.”

Momentan are ucenici și ar mai vrea câțiva, însă îi e greu să găsească oameni care să-i împărtășească etica de lucru. Nu e neapărat perfecționist din fire, dar lucrează după standarde foarte înalte. Vrea să dea mai departe din pasiunea lui, dar nu are cui. În prezent, este în discuții cu un penitenciar din Brașov pentru a lua oameni care să muncească la service-ul lui. 

În materie de calități personale, caută respect și dorința de a munci. Restul se învață pe parcurs.

Despre proiectul final din această ediție a Taberei, recondiționarea scaunelor rulante pentru Fundația Motivation, spune cu emoție că e foarte bucuros că a fost ales. E prieten vechi cu Ciprian Lupu, primul pilot de raliu în scaun rulant din România, și înțelege nevoia de susținere pentru persoanele care duc lipsă de susținere.

“Este mai mult decât recondiționarea în sine. Lucrez cu drag la proiectul acesta, mi se pare un lucru minunat.”

Își dorește ca la finalul săptămânii, elevii să plece acasă cu o altă percepție asupra lucrurilor.

“Li se deschide o nouă ușă la orizont, află de fapt că se poate și că nu există piedici în ce își propun.”

”În momentul în care ai respect pentru ceea ce faci, pentru oamenii din jur, pentru uneltele și echipamentul cu care lucrezi, vei ajunge unde vrei.”

3 unelte fără de care nu plecă la drum: cric și cheia de roți, triunghiul reflectorizant și compresor pentru roți.

Recomandare de final: “Să își urmeze visul și să nu dea înapoi niciun pas. Când legi meseria, pasiunea și hobby-ul la un loc n-ai ce să-ți dorești mai mult. Asta e cheia succesului.” 

‹ înapoi la blog