‹ înapoi la blog

20 August 2019 | Educaţie

Iedu, sufletul Taberei Meseriașilor, din postura de elev până la cea de coordonator


Edu, sau Iedu cum îl știm noi în Tabără, este unul dintre oamenii de bază din proiect pe care îl vedem mereu întinzând o mână de ajutor, în timp ce cu cealaltă ajută deja pe altcineva. Îl găsim aproape peste tot unde e uman posibil să ajungă și mereu cu un gând cald de oferit și cu inima deschisă.

Are 22 de ani și a ajuns în Țara lui Andrei în 2011, pe când Tabăra Meseriașilor era Școala lui Andrei. Experiența de atunci l-a schimbat mult și răbdarea pe care o are o acum o datorează voluntarilor pe care i-a întâlnit atunci și despre care încă vorbește cu admirație.

În 2014 și-a dorit foarte tare să revină ca voluntar, dar în ciuda nerăbdării lui, nu avea încă 18 ani. Anul următor nu s-a mai înscris pentru că avea o perioadă mai plină acasă și a vrut să stea cu ai lui să-i ajute la construcția casei.

Destinul l-a adus, totuși, în Tabără în anul acela, chiar dacă nu aplicase, iar de atunci începe povestea pe care o spune cu cea mai caldă emoție în glas.

“De când am ajuns m-am dedicat trup și suflet, iar organizatorii au apreciat acest lucru și m-au păstrat pe toata perioada taberei, iar eu am lăsat totul deoparte și am pus Țara lui Andrei pe primul plan.”

În 2016 s-a înscris și a rămas din nou voluntar pentru 4 săptămâni.

“Eram extrem de fericit că sunt util, că pot ajuta la schimbarea unor mentalități. Nu îmi impun limite și dacă nu știu ceva, nu-i nicio problemă, învăț. S-a ivit o oportunitate de care am profitat. Băiatul care se ocupa de tehnic a pățit ceva și a fost nevoit să plece acasă în utlima săptămână, așa că cei din staff, văzând că sunt implicat, curios și responsabil, mi-au propus să îi iau eu locul. Am acceptat acest lucru, iar la final, lăsând o impresie foarte bună, mi-au propus să mă alătur echipei care ajută la implementarea proiectului.

Aici s-a ivit o altă oportunitate, pentru că ei căutau un om cu permis auto, din București. Datorită experienței mele în Țara lui Andrei și a evoluției pe plan profesional, în ultimii doi ani am primit postul de coordonator de voluntari, iar acum sunt coordonatorul echipei care ajută la organizarea proiectului în Tabără.”

Deși admite că i-a fost foarte greu în primă fază pentru că nu știa cu ce se mănâncă organizarea de evenimente, a reușit să-și ducă la capăt toate responsabilitățile, prin devotament și perseverență.

“Am plecat de la 0 și am început să cresc. Clar că mai am milioane de lucruri de perfecționat, dar îmi fixez obiective mici pe parcursul drumului spre linia de finish, pentru a mă bucura de evoluție și pentru a o urmări de mai aproape.”

Întrebat ce îi place la Țara lui Andrei, spune ferm că “este o oportunitate de care nu te lovești de 2 ori în viață. Aici lucrurile sunt altfel. Aici se pune accent pe oameni, toți avem un scop comun, toți ne respectăm, toti suntem amabili și credem că putem schimba ceva în această țară. Mulți m-au descurajat, însă dacă stăm cu mâinile în sân, șansele noastre sunt de 0%. Dacă încercăm să facem ceva, sansele sunt de 0,001%. Nimeni nu poate contesta faptul că 0.001% este mai mare decât 0%.”

Recunoaște că a întâlnit greutăți tot timpul și celor din jur le-a fost greu să țină pasul cu transformarea lui.

“Am furat meserie de la colegii mei și m-am ridicat, încet, încet. Am crezut în mine, în valorile mele și în fiecare zi mă bucur că le-am dovedit contrariul celor care nu credeau în mine.”

În prezent lucrează în publicitate și treaba lui presupune transformarea unui eveniment din planul de pe hârtie în realitate. E pasionat de ceea ce face și are de gând să se perfecționeze cât mai mult în domeniul lui.

Satisfacția lui vine din evoluția constantă, dar cel mai mult îi place să vadă evenimentul final, executat cu precizie.

Porecla de #iEdu a căpătat-o accidental, când cineva i-a scris numele greșit pe tricou, pe vremea când era voluntar, dar atunci și-a dat seama că e foarte important să-și definească identitatea.

“Am văzut că oamenilor li se pare amuzant, așa că am ales să-l scriu așa de fiecare dată. Alt motiv pentru care am ales asta este pentru că noi decidem cine și ceea ce vrem să fim în viață.”

“Nu regret nici măcar o secundă din discuțiile pe care le-am avut cu fiecare elev sau voluntar în parte, aici, în Tabără, unele poate chiar și la 3 dimineața” mărturisește râzând.

“Mă bucur pentru fiecare poveste auzită, fiecare sfat dat, fiecare decizie luată. Dacă aș fi în situația de a o lua de la capăt, aș proceda exact la fel fiindcă altfel nu aș fi ajuns ceea ce sunt astăzi.”

În viitor se vede făcând tot ce face și azi, dar la un alt nivel.“Vreau să ajung în punctul în care atunci când oamenii vorbesc despre organizare de evenimente, chiar dacă nu au lucrat cu mine să știe cine sunt și să-și dorească ca eu să fiu project manager al evenimentului lor.”

În final, le transmite celor care ajung în Tabăra Meseriașilor că indiferent ce ar face în viață, să nu uite nicioadată să fie OAMENI și să facă lucrul pe care îl fac cât pot ei de bine.

Astfel, la finalul zilei, să poată fi mândri de ceea ce au realizat. Pe lângă asta, să fie echilibrați: în gânduri, în sentimente, în muncă, în distracție, în relațiile cu ceilalți, peste tot.


‹ înapoi la blog