‹ înapoi la blog

12 August 2020 | Educaţie

Iulian Baba | "Iubesc comunitățile de oameni care vor să evolueze împreună."

12 august marchează în întreaga lume Ziua Tineretului iar aceasta se sărbătorește aducând în atenția tuturor provocările și problemele care vizează lumea și, în același timp, tinerii speciali care le depășesc prin ambiție și curaj.

Aceștia se implică, vor schimba multe, începând de la mentalități și până la modul în care se vor derula și conduce business-urile viitoare. Au un spirit de voluntariat plin de energie și în același timp unul antreprenorial ieșit din comun.

Generația de azi se implică pentru viitorul generației de mâine. Află poveștile celor trei tineri care nu așteaptă ca lucrurile să se schimbe de la sine. Află ce îi pasionează, cum reușesc să lupte pentru lucrurile în care cred și cum văd ei lumea de mâine.


Iulian Baba este un optimist fără margini, student în anul III la Facultatea de Inginerie a Instalațiilor și membru al EFdeN. Face parte din echipa care a reprezentat România la Solar Decathlon din Dubai, unde s-a clasat pe locul al patrulea în clasamentul general mondial, aducând ţării noastre cea mai bună performanţă de până acum.


Ziua Internațională a Tineretului se sărbătorește din anul 2000. Care crezi ca e diferența între tinerii acum 20 de ani și cei de azi?


Sunt foarte multe diferențe între tinerii din anul 2000 și tinerii din ziua de astăzi, dar la fel există diferențe și între tinerii din anul 1980 și 2000. Este foarte ușor să ne dăm seama de diferențe deoarece lumea este într-o evoluție constantă. În același timp, există și asemănări. Oamenii, deși credem că s-au schimbat, mie mi se pare că funcționăm după aceleași principii, însă lucrurile care ne ajută să devenim mai buni sunt societatea și căile de comunicații dezvoltate în ultimii ani. Principalele diferențe din perspectiva mea sunt lejeritatea obținerii unor oportunități cunoscând oamenii potriviți, dar și accesul la informație.

Personal, am avut norocul de a face parte din proiectul EFdeN, proiect care are ca scop reprezentarea României la cea mai mare competiție de case solare și tehnologii integrate din lume, Solar Decathlon, dar mă gândesc uneori, câți alți oameni au avut oportunități de genul la vârsta lor, sau câti vor avea de azi înainte.

Ce am făcut acolo? Puteți să vă imaginați aproximativ 30 de tineri, studenți plecați în Dubai timp de 45 de zile unde aceștia au trebuit sa construiască o casă la mărime naturală în 15 zile, iar în 6 zile să o dezasambleze. În restul timpului casa a fost monitorizată și prezentată către un juriu de specialitate internațional, iar din acest grup de tineri am făcut și eu parte.


În prezent există în lume 1,8 miliarde de tineri cu vârste între 10 şi 24 de ani. Potrivit ONU, este cea mai mare populaţie de tineri din toate timpurile. Cum crezi că influențează acest procent evoluția lumii?


Am văzut la un moment dat un documentar pe Discovery Channel în care arătau că într-o anumită zonă au plecat toți elefanții maturi în sălbăticie. Nu țin minte exact motivul, dar s-a întâmplat. Ce a urmat? O întreagă revoltă a tinerilor elefanți, de la sate distruse, la oameni răniți, o mini-catastrofă. La ceva timp după aceste întâmplări, oamenii de știință au adus în acest grup un elefant matur, ce a urmat? Ei bine, toți au stat cuminți acolo unde le era locul, nu au mai existat scandaluri, orașe distruse sau alte peripeții.

Consider că tinerii au o putere extraordinar de mare să schimbe lucruri, dar în același timp, nu sunt destul de experimentați cât să ia anumite decizii care să fie benefice atât pentru ei, cât și pentru comunitatea din care provin. În concluzie, atât timp cât această evoluție constantă este supravegheată de cineva matur, nu pot decât să fiu mândru că fac parte din această generație.


Când se vorbește despre tineret, mereu se aduce în discuție și subiectul educației. Cum ar arăta pentru tine un sistem educational ideal, unul care să pregătească tinerii mai mult pentru viață?


Sistemul educațional din România, deși are multe defecte, pe mine m-a ajutat să mă dezvolt frumos, zic eu. Interacțiunea cu profesorii de la liceu, facultate sau școala generală a fost una destul de dificilă, iar pe mine asta m-a ajutat să învăț cum să mă port cu oamenii, să studiez personalități și să înțeleg mai ușor comportamentul persoanelor cu care interacționez.

În școala generală eram unul dintre elevii hărțuiți, iar aici nu ma refer că era un coleg care făcea mișto de mine constant, ci efectiv de la jigniri pe care niciun elev nu ar trebui să le audă, la picioare în cap și împins pe scări, toate astea pornind de la un meci de baschet pe care l-am câștigat. Nu am suficiente cuvinte să descriu ce mi s-a întâmplat în școala generală sau în liceu, dar un lucru îl știu sigur, nu m-am cufundat în acea stare de inferioritate în care ar fi trebuit să intru în mod normal; în schimb am început să mă implic mai mult în orice subiect care îmi stârnea interes, fără ca vreodată să mă las bătut de o singură întâmplare sau opinie negativă despre modul în care fac eu lucrurile.

Ce simt că a lipsit în educația mea? Discuții cu o persoană trecută prin viață care să mă ajute să trec mai ușor prin aceste stări și cel puțin o oră pe săptămână dedicată dezvoltării personale.


Tema Zilei Internaționale a Tineretului 2020, este „Implicarea Tinerilor pentru Acțiune Globală” și urmărește să evidențieze modalitățile prin care implicarea direct a tinerilor la nivel local, național sau global îmbogățește în mod semnificativ procese sau chiar instituții, legi. Cum crezi că se traduce această implicare în România? Ce zone crezi că pot fi cel mai rapid influențate de niște tineri determinați să schimbe ceva?


Pot să mă dau drept exemplu pentru că fac parte dintr-o inițiativă foarte importantă din mai multe puncte de vedere:

EFdeN, organizația din care fac parte de aproximativ 3 ani de zile și în care sunt fericit că m-am întors dupa 3 luni de inactivitate. În acest proiect, după cum ar spune cofondatorul Caudiu Butacu, treci printr-un "carusel emoțional", de la anxietate și frustrare la fericire și extaz în 10 secunde pentru că am mai finalizat un proiect la care s-a mucit 2 ani de zile. Pentru oricine vrea să experimenteze aplicarea teoriei într-un mediu sustenabil este o recomandare pentru orice persoană cu care am interacționat. Mie îmi place să o numesc rampă de lansare și locul în care îți poți alege domeniul în care vrei să activezi, de la fundraising, comunicare, la execuție pe șantier, arhitectură, instalații electrice, mecanice și orice părticică intră într-o casă. Pentru mai multe detalii: https://www.facebook.com/EFdeN.org


Cum crezi că va arăta lumea după anul acesta? Vor fi influențate major comportamentele, viziunea asupra vieții a tinerilor?


Cred că la capătul ploii există curcubeu, deci pentru mine există speranța ca ne vom transforma în bine după această serie de evenimente neplăcute.

În 2016 am suferit un accident de mașină în care a fost implicată toată familia. Eu, mama, tata și fratele meu mai mare. În data de 3 iulie, părinții au venit foarte entuziasmați la mine și la fratele meu că vor să plecăm până la munte, normal că nu aveam de ales pentru că încă eram mici și nu aveam neapărat o putere de decizie. Ne-am pornit la drum, iar pe data de 5 iulie ne întorceam spre casă. La ora 00:00 fratele meu, Andrei, mi-a spus foarte plăpând la ureche, "Iulian, în sfârșit pot spune și eu, am doar 18 ani", iar de aici mi s-a rupt filmul, am adormit și m-am trezit la spital. Întâmplarea face că în fix aceeași zi eu împlineam 16 ani. Am fost norocoși că am supraviețuit cu toții, însă asta nu m-a oprit nici pe mine nici pe fratele meu să dăm de carnet; tata de când s-a pus pe picioare a început să conducă, nu ne-am lăsat după o astfel de experiență, am continuat cu toții să tragem la aceeași căruță și ne-am revenit. Nu am avut timp să ne lungim, timp de o lună am avut grijă de fratele meu, care era imobilizat la pat și de părinți, eu mergeam la magazin, eu faceam curățenie. De atunci mi-am dat seama că nu am timp de pierdut și că trebuie să prețuiesc fiecare zi care mi-a mai rămas.


De la generație la generație tehnologia pătrunde tot mai puternic în viețile noastre. Ce a adus pozitiv aceasta în viața ta și ce crezi că “ți-a furat”?


Sincer, nu am fost vreodată un copil care să fie cu tableta în mână, de mic am fost fascinat de ce e real și se întâmplă în jurul meu. Singurul lucru pe care mi l-a furat tehnologia a fost cititul, având mereu informația la îndemână, nu am simțit nevoia să citesc, să caut răspunsuri în cărți. Informația fiind la două taste distanță are un alt impact asupra ta și te ajută pe moment, iar atunci când te vei confrunta cu aceeași situație dar să spunem ca internetul nu va fi accesibil te vei supăra pe cel care nu a tras cablurile de rețea pentru ca tu să ai internet, nu pe tine care ar fi trebuit să știi acele lucruri.

Cât despre ce a adus pozitiv tehnologia în viața mea, sunt atât de multe - toate comunitățile cu care am avut ocazia să interacționez, evenimentele la care am participat, experiența mea de viață, sunt convins că nu ar fi arătat la fel dacă nu exista tehnologia.


Te-ai surprins folosind, măcar mental, expresia “Tineretul din ziua de azi” referindu-te la cei mai tineri decât tine? Ce părere ai despre ei, despre generația Z?


Sunt genul de tânăr care a circulat foarte mult cu transportul în comun și am fost martorul unor situații în care s-a folosit această expresie, am folosit-o și eu, dar în glumă. Mi se pare că dacă te aștepți ca tinerii de astăzi să fie la fel ca cei de ieri înseamnă că nu vrei să evoluezi, vrei ca totul să fie la fel mereu. În proiectul EFdeN intră 70 de oameni azi, iar peste 2 ani din toți aceștia rămân maximum 2-3 din varii motive - unii se angajează, alții vor să își îndrepte forțele către alte obiective și așa mai departe. Din tot acest proces, eu am învățat că nu ține de generație modul în care te comporți, ține mai mult de experiențele prin care fiecare dintre noi trecem.


Dacă ti-ar vorbi copilul care ai fost, ce ar spune despre tânărul care ești?


Sunt sută la sută sigur că mi-ar spune că pot mai mult de atât. Îmi place să cred că sunt un om ambițios și asta am crezut de când eram mic, după cum am spus și mai sus. Îmi place să trag de mine tare, dar mai mult decât atât îmi place să am oameni lângă mine alături de care să trag și mai tare, cred în comunități de oameni care vor să evolueze împreună și sunt și mai motivat atunci când aud poveștile oamenilor din jurul meu, mi se par fascinante.





‹ înapoi la blog